“Revoluţia din depărtare”, de Cristina Hermeziu

Articolul despre carte, aici. (Să nu uităm de comentarii. They are so revealing.)

Dacă ar fi (să mi se ofere vreodată posibilitatea) să plec ar fi pentru că suferinţa celorlalţi mi se transferă înmiit. Pentru că m-am îmbolnăvit la propriu la vederea sărăciei şi animalismului celor din jur (ba, pardon, canibalismului, fiindcă ne devorăm unii pe alţii în mod constant). Pentru că de zece ani sufăr de anxietate severă pe care nicio terapie încercată pînă în prezent nu a reuşit să o rezolve. Şi pentru că anxietatea persistentă a dat naştere unei depresii care, şi ea, aşteaptă un miracol pentru a fi vindecată. There, my biggest secret. Ar fi atît, atît de multe de confirmat din tot ce am citit acolo şi în plus, de completat, dar nu mă ţin nervii de mulţi ani deja să mai exprim în mod coerent ceea ce constat sau simt. Fapt justificat – pentru cei ce au avut răbdare să citească ce am scris mai sus. Poate, cîndva, dacă vorba ceea – o să “am zile”, o să pot descrie în amănunt tot delirul pe care l-am trăit în ultimii ani. Deşi, sincer, nu ştiu cui şi la ce i-ar folosi. Să fiţi sănătoşi.