Miri Bratu

Sint Ion Creanga, ba nu, sint Jack Spintecatorul!

Aseara am avut un mic moment nostalgic referitor la talentele avute si apuse, la ceea ce as fi putut face si ce bine ca n-am facut

Trecand peste – cred ca asta e momentul in care si blogul asta e nevoie sa fie asasinat…. incepe o noo epoca! Aia in care nu ne mai plangem de mila, incercam sa fim mai buni, mai responsabili (aiurea!), mai cu piciorusele pe pamant, mai!

De fapt nu stiu cum e mai bine, cu bula sau fara?

Am de gand sa trec in off-line – un jurnal pentru mine si urletele mute (profund, stiu), unul pentru copilul meu (va fi monosilabic la inceput, I guess) si unul pentru tatal copilului meu (asta se va numi cel mai probabil “te-am iubit, fraiere!”) iar in legatura cu on-line-ul…. cuget… ma gandesc… poate-mi dati o idee… as vrea ceva “comercial”, nu stiu in ce nisa… bebelusie… lauzie … fotografie… uat da fac?

Foto: Alina Andrei

Pare ca sanul stang a devenit eroul principal al ultimelor vise avute in cele doua nopti cand am reusit sa adorm….in ultima luna. Sanul stang de langa inima unde se intampla multe.

Noaptea trecuta am dormit mai mult, cred ca vreo sapte ore cumulat. Eram intr-un hal de oboseala din cauza careia in general nu dorm, dar aveam mare nevoie sa dorm dupa o luna de nedormire fantastica asa ca am facut de toate: baut ceai de tei, masaj la talpi cu aparatul de masaj, masaj la gat cu aparatul de masaj, baie calda cu levantica, culcat pe stomacul gol in loc de vesnic plin

Dar visul a fost traumatic: sfarcul se desfacuse in patru colturi singerii si dureroase. Era ca un blat din ala rotund pe care il crestezi si-l bagi la cuptor – iar el se desface, ca o floare. Blatul nu doare dar partea anatomica a corpului, da. Odata cu inima ta.

Iar amu’ dormit-am cinci ore legat (!) si visat din nou ca nascusem, iar din sani se vedeau asa niste mugurasi de lapte, iar el a supt la sanul stang. Si era frumos foc si avea (iar) chip de fetita. L-am mai visat nascut acum o luna, tot doua nopti consecutive, in una il tineam in marsupiu cu capul in jos (si era, din nou, tare frumos! si fetitzos).

Altfel, n-am dormit absolut deloc, am agonizat de toate durerile stiute si nestiute, timp de o luna intreaga. A saptea. Care fuse…. si se duse.

Pe facebook ma intampina o poza frumoasa cu intrebarea: unde ati vrea sa fiti azi?
Pai, in propria mea viata, cu care ma port frumos de vreo patru ani de zile, nu in vreun cosmar orchestrat de altii…

Ma alienez.
Ma indepartez.
Doare ascutit.
Cineva imi reteaza umerii.
Cineva imi taie sanii.
Cineva invarte un cutit in inima mea.
Cineva imi ara venele de la maini si-mi taie picioarele.

Iubesc schimbarile!

Alea dragute, bineinteles

De azi lucrez din nou de acasa! O sa merg la clinica sa gadil bebelusii, apoi ma intorc acasica si imi instalez computerul. Voi edita bebeii si O sa ascult muzica si “cel mai simpatic ghid de sarcina”, pe care l-am primit cado! (cado sau imprumut, nu mai tiu minte, dar e tot aia, important e sa imi fie de folos)

Timpii morti o sa-i petrec citind in spatiul destinat vizitatorilor. Oh, this must be heaven.

Desi, am visat uratel rau si nu prevesteste o zi grozava. Eram in outdoor-uri neprietenoase si m-am certat cu Mary Poe, dar poate Mary Poe era doar reprezentarea unor persoane nesuferite din mediul indoor (no offence).

Mi-as fi dorit ca de obicei cand reusesc sa dorm maximul admis de creerasul meu, ala de patru ore, sa fi dormit mai mult de patru ore, ca sa ma trezesc odihnita si nu obosita. Dat, probabil ca nu sint inca in stadiul acela al evolutiei umane. Mai asteptam.

Iar pe H am reusit in sfarsit sa-l pacalesc si sa-l filmez miscndu-se ca alien-ul! m mai incercat de cateva ori dar se prindea de fiecare data si tacea chitic. Acum insa, am dovada!

Ups, pardon, asta vroiam sa postez dar nu le-am deosebit din thumbs:

Sambata am avut penultimul eveniment antamat din an (sper ca nu din viata). Dupa aia am mers la MTR unde era un eveniment al Moaselor dar am ajuns taman la sfarsit Si-am mai ramas pe terasa (a doua iesire de gen din an) unde m-am intalnit cu o gramada de lume, ceea ce pentru psihicul meu a fost devastator (seeing all those people having fun) si cred ca m-am plans tuturor dar partea buna e ca nimeni nu m-a crezut – cica arat prea ravisant. Asa sa-mi ramaie numele!

Ieri in schimb a fost o zi dezastruoasa pe frontul de est, nu intru in amanunte ca iar vomit in valuri-valuri imaginare sau mai putin imaginare.

Ideea e ca tre sa iau niste decizii si sa port niste discutii, pentru ca trebuie schimbat ceva. Ati vazut cartonu’ ala pe facebook care zice ca daca te suspectezi de depresie, sa verifici intai ca nu esti inconjurat de idioti sinistri? Ei bine, eu sint. Si am impresia ca-i cam deranjez. Nu se face-asa ceva.

So, azi am nevoie de timp, de liniste, de luat niste decizii.

Depri ca n-am computer acasa, ca in timpii morti sa editez, organizez, chiar scriu. Si sa ascult audiobookuri utile (motivationale – anxiety related, despre sarcina).

Depri ca n-am conditii sa fac foto aici, sa documentez toata treaba asta care se intampla vrei, nu vrei.

Depri ca sint blocata intr-un loc de munca cu oameni low, la nivelul carora nu ma pot cobori sa le zic una alta despre scarbavnica lor fiinta. Probabil ca nici macar n-as sti cum, ca n-am mai intalnit.

Depri ca am ajuns sa regret intr-un fel, pentru prima oara in viata, vremurile cand castigam in jur de o mie de euro pe luna si ca acum sint nevoita sa ma descurc cu un maxim de o suta cincizeci, daca si cat o sa ii mai am, tocmai acum cand nevoile sint ceva mai mari decat inainte.

Ca si 20 de lei daca trebuie sa scot in buzunar, de cele mai multe ori inghit in sec si nu-i scot, fiindca nu-i am.

Depri ca, coplesita de problemele astea locative si pecuniare, am ajuns sa ma percep trista si batrana si zambetul meu a disparut de pe fata. Daca apare, ma ia prin surprindere. Si probabil dispare fulgerator.

Just depri.

Eram nedormita si plansa si vai mama mea.
Si m-au muscat rau tantarii.
Daca nici in noaptea asta nu dorm, nusht ce fac!
Ca am tensiunea mica, mica, cat o furnica si cam lesin pe unde merg.
Dar, noi sa fim sanatosi
Vietatea din burtina se zbate cu o energie de nedescris. Nu stiu daca ma bate pentru ca plang sau asa e normal sa faca. Se zbate si cate cinci ore legat, de ajunge sa ma doara tot corpsorul.

[ Sa pun linkul asta la pastrare, pentru ca dupa ce m-am intors de la padure am gasit o mogaldeaa minuscula cu picioare care arata intocmai ca...... ]

Si ascult multa muzica. REM si Cave live si acum mi-a venit in minte sa-l caut pe Peter Gabriel. I must be old!

Uneori