Miri Bratu

Scriu şi fotografiez. În restul timpului mă ocup cu treburi serioase.

Day 14

without comments

12:40. Cand m am trezit, la sapte, dupa sase ore de somn, soarele era o portocala.

Ieri noapte patru ore, azi sase, zece ore de somn in doua zile ii un pic cam putin.

Eram ingrozitor de ametita asa ca mi am luat cafea si ceva tigari dar ametela a persistat. Nu, de la tigari nu ametesc. Nu mai simt nimic. E doar o modalitate prin care incerc sa mi limpezesc mintea, dar imi iese f greu, dupa mai mult de jumatate de pachet (cand sint acasa).

M am intors in camera si am citit 80 de pagini dintr o carte noua. La un moment dat imi era atat de rau ca n am mai putut sta in fund. M am hidratat un pic cu o portocala apoi am incercat sa dorm, pt ca eram complet varza. Dupa vreo 15 min de somn, cred, in mijlocul viselor intense, nu (mai) stiu cine dracu a venit, pt a mia oara, dupa tigari. M a trezit si tot zenul meu was fucked up. Am realizat ca ma deplasez cu greu si am dificultati de vorbire, cand am mers sa caut asistenta sa mi ia o tensiune. Simteam ca e mica desi bausem pana atunci destul de multa cafea. E 9, tensiunea, si eu am de obicei 10,6. As fuma incontinuu ca sa imi revin, dar nu mai suport “agatatorile” care nu te lasa sa fumezi un kkt de tigara tu cu tine, in linistea ta.

Revin.

19:09. Am revenit. Nimic notabil, n am mai dormit, de mancat nici atat, oricat m as forta nu am pofta de mancare. Mi am scos o feliuta de chec, poate o halesc pana la culcare.

Am hotarat sa ma vindec 90% de sindromul salvatorului, adica sa stau in bancuta mea, sa nu mai imprumut lucruri, sa nu mai mangai lume, sa nu mai strang mizeria din urma altora, sa nu mai ofer in stanga si n dreapta ce are omul nevoie. Acum nu ne mai dau voie nici in curte, usa etajului e tot timpul inchisa din pricina pacientilor noi, astia agresivi sau invazivi.

Am tot timpul telefonul descarcat, fiindca nefiind bun semnalul telefonul “lucreaza” in plus.

Am citit 140 de pagini, dar nu cred ca am ajuns nici macar la jumatate. Asa ca pun telu’ la incarcat si continui sa citesc. My habitat:

Written by bratu

February 16th, 2020 at 1:09 pm

Pamantul de sub talpile mele

without comments

Mie imi place sa spun ca respir cu talpile, pentru ca nu le suport acoperite si mi place sa umblu desculta.

Plus ca nu prea respir cu nasul (deviatie sept, rinita cronica).

Iarna, vara, eu in cracii goi. Urasc sosetele si incaltamintea… dar azi am fost nevoita sa port, o ora, sosete. Asa ca m a luat si sufocarea in gat. Nu e curios?

* Prefer florile in ghiveci, dar azi am simtit nevoia sa am in camera o floare, ma gandeam eu ori galbena, ori rosie. Si iaca, a venit! 🥰

Written by bratu

February 15th, 2020 at 7:01 pm

Posted in Jurnal

Day 13

without comments

M am trezit brusc, intr un intuneric aproape absolut. Langa mine erau trei dintre pacientele noi (ciudate, cu privirea fixa si ratacita, spume la gura etc) care cotrobaiau pe langa capul meu, acolo unde imi tin eu telefonul (singura mea avere, inestimabila de altfel, de cand nu mai folosesc computer). “Ai gasit, fa, ceva?” Intreaba una. Eu tot trageam de mine sa ridic macar capul din perna, sa vada ca m am trezit. N am reusit. Minutele treceau chinuitoare, eu urland la mine in interior sa ma trezesc, sa ma ridic in fund si sa le intreb – ce faceti fetelor?

Dupa stradanii supraomenesti, m am ridicat nu stiu cu de unde putere si am zbughit o pe hol, speriata. Pe holisorul de langa baie era intinsa o patura si o sticla de suc, semn ca una din ele dormise acolo toata noaptea.

Nu stiu cum am reusit sa trec printre ele si sa deschid usa, sa ajung in hol, ca picioarele mi se indoiau din genunchi, gata sa cad la piecare pas pe care il faceam. In capatul holului era dna infirmiera, care m a vazut si a venit in fuga catre mine. Cand m am vazut in siguranta am luat o in brate, m a ajutat inpoi catre rezerva unde am ajuns cu greu, pt ca in continuare mi se taiau picioarele din genunchi si dna Ana nu intelegea ce se intampla cu mine, de ce fac asa. Plus ca cred ca ii era si greu sa ma care, la cele peste optzeci de kile ale mele.

Cand m am intors in camera nu mai era nimeni, si nici nu fusese vreodata.

Abia cand m am asezat pe pat si mi s au stabilizat genunchii, m am trezit cu adevarat.

Eu nu ma mai pot culca dupa cosmaruri din astea, pt ca se repeta over and over again.

Asa ca m a lasat sa cobor sa mi iau doua degete de cafea de la automat, pt ca daca nu consum cafea in primele trei minute de la trezirile astea bruste, se sfarseste Pamantul.

E 6 cand scriu acum, si astea s au intamplat acum 20 de minute.

Acum beau apa rece cu lamaie, incerc sa imi scot cosmarul din cap dar n am cum. Im doomed.

Written by bratu

February 15th, 2020 at 6:34 am

Federica Bosco – IMI PLACI LA NEBUNIE

without comments

“A aparut o Bridget Jones in maniera italiana” – Il Mattino

Written by bratu

February 14th, 2020 at 9:09 pm

Posted in Carti citite 2020

Day 12

without comments

Azi mi a aparut un cos.

In 12 zile de cand ma aflu aici am mancat o paine neagra cu seminte, de 400 de grame (eu renuntand de mult la paine). Bine, am mai oferit si altora in jur de 8-10 felii. Nu mi dau seama daca 400g in 12 zile e mult sau putin, poate trebuia sa ma uit la continutul caloric dar am aruncat punga.

Nutza a plecat, nu mai am cu cine sta de vorba, dar nu ma deranjeaza prea mult. Sint obisnuita cu tacerea si, in fond, am Fb, ceea ce pt mine a fost un mare ajutor in 2019 si sper sa fie si in 2020.

Asistenta mi a spus sa o evit pe “tigancusa”, aka pacienta bipolara. A lovit deja mai multe femei din personal si a rupt bluza unei paciente. Serile trecute cand am scris ca am visat urat, am visat o pe ea in intunericul rezervei mele, incercand sa ma stranga de gat.

Azi am citit si carticica aceea stupida, o sa fac o rubrica noua pe langa “Days of Sapunari”, “Carti citite 2020”, pentru ca anul asta am de gand sa ma reapuc. Maine vine BF cu doua carti (o sa le recitesc, ca mi am citit cam toata beletristica din biblioteca si au ramas necitite doar alea “grele”) iar in cateva zile, o sa primesc prin posta, de la Mihaela 🥰 de pe net (o alta fiinta minunata intalnita in periplul meu internautic) alte doua carti. Pentru ca eu mai stau aici cel putin doua saptamani.

Cum? Stimularea magnetico transcraniana? Poate de luni, bibicule. Azi am avut ceva destul de multa treaba cu dna psiholog, macar.

I miss my lovely home… 🤗

Written by bratu

February 14th, 2020 at 9:03 pm

Day 11

without comments

“A-nceput de ieri sa creasca
Cate-un fir, acum a stat
Dara insa o sa creasca
Pan’ la primul depilat.”

Poezie de spital, unde n ai voie cu obiecte taioase.

#imiplaceiute

Traiasca mama si tata, ca mi au adus ceva bun.

Despre doamna agresiva de zilele trecute. Intai i am impus limite: nu pui mana pe mine, nu pui mana pe tigara din mana mea, nu pui mana pe sticla/ cana mea, nu pui mana pe nimic ce mi apartine. Nu intri in camera mea decat daca ti dau eu voie.

Doua zile a fost sedata, s a comportat normal. I am oferit afectiune. Am tinut o in brate, am tinut o de mana, am condus o in pat si am urcat o in el cand i a fost rau.

Dar sedarea a incetat, iar azi de dimineata a reinceput cu aceleasi obiceiuri, plus injuraturile de rigoare, jigniri ca mi port plasticul la gat si alte chestii, incoerente. I am zis, uite care i treaba, din clipa asta taci si nu mai avem nimic una cu alta, nu vorbesti cu mine, nu vorbesc cu tine. Nu pui mana pe mine si lucrurile mele.

Acu, pe seara, a venit sa ma ia de mana. Am intrebat o ce vrea. M a intrebat daca poate sa ma mangaie si sa ma ia de mana. I am zis – daca o faci cu ganduri bune, da. Dupa aia a restituit si cartea pe care a furat o. N ai ce sa i faci, suspectez ca are o forma destul de grava de bipolaritate.

Femeile de aici muncesc pe branci, zi si noapte. La orice ora pacientele mai in varsta fac pe ele, fac prin baie, fac la dus (no.2). Unele o fac ca nu se pot controla, altele sint pur si simplu nesimtite. Si ele au o rabdare de aur (in afara de una, cate tipa la ele si le umileste, dar o fi si ea om, nu robot. Desi faza cu umilirea mi se pare total inacceptabila).

Cu doamna cu imbratisarile, am stat zilele astea numai in brate. A plans mult, cea mare e in spital cu o infectie. Dna maine se externeaza, intr un fel ma bucur, ca m a “fumat” rau de tot, dar i am dat pt ca pare a fi singura fiinta cu bun simt, in afara personalului.

A, Miri, ai inceput tratamentul? Am inceput my ass 🤮!!!

Written by bratu

February 13th, 2020 at 9:50 pm

Day 10

without comments

Nu mi vine sa cred ca stau aici de zece zile si inca nu am inceput tratamentul 🙁 Mai ales ca platesc cazarea.

Avut cosmar super nasol, vis in vis. Stare combinata de plictis cu neliniste.

Acum pe seara am primit o vizita, a venit un prieten, de la Bucuresti, bine ca l au lasat sa intre, ca eu stiam ca programul de vizite era 15-20 si acum cu gripa s a schimbat : 14-16. So all good in final.

Cat am stat aici mi am f… toti banii de pe card pe rochii chinezesti baggy style. Ca sa am ce purta in primavara-vara. Si mi as fi luat si pantalonasi, si lenjerie sexi pt grase, si cercei, si posete si cine stie cate si mai cate. Sint atat de cretina incat, cum imi intra un leu in cont, il dau pe haine pt grase. Pardon, supraponderale, ca cica inca nu s obeza. Plus incaltaminte 39, ca tre sa scap de cele 38 care nu ma mai incap. So, all good, all good, all good…

Written by bratu

February 12th, 2020 at 8:24 pm

Day 9

without comments

Azi imi rezerv dreptul sa nu scriu nimic, ca sa nu scriu lucruri urate. Pt ca nu mai sint pe medicatia numb/zen/ brainless, sint pusa in situatia sa manageriez emotii ori eu n am mai facut asta de vreo cinci ani de zile. Si e al dracu rau. Rau al dracu, pardon. Dupa o saptamana si in care am fost pe aici mama tuturor ranitilor (sufar de sindromul salvatorului) azi m au parasit toate sentimentele bune si am redevenit dracoasa. I hate this about myself.

N am citit azi un rand, dupa ce ieri m am apucat sa citesc doua carti simultan si culmea e ca am avut si rabdare si randament.

Azi nu sufar pe nimeni!!! Incepand cu mine 🙁

Written by bratu

February 11th, 2020 at 9:42 pm

Day 8

with 2 comments

Am adormit cred ca pe la unu noaptea si m am trezit pe la 6-7. Apoi am mai dormit un pic.

Si inainte sa adorm aveam o sete nebuna sa ies afara si sa umblu desculta in zapada. Picioarele mele urlau dupa asta. Tot corpul urla dupa asta.

Asa ca azi dimineata, dupa cafea, tigara, masa m am infiintat in curtea spitalului. N am stat mai mult de cinci minute, ca se holbau niste barbati la mine. Am inceput prin a mi freca papucii de zapada, fiindca li s au innegrit talpile, apoi am lasat papucii deoparte si am mers un pic. Socul a fost mai mare decat m am asteptat.

Si brusc au navalit amintirile, despre cum l am cunoscut pe tatal lui Harun, sau cum s a indragostit el de mine si eu de el. In prima zi din viata cand m am dat cu mascara, a venit langa mine si mi a spus “ce gene lungi ai” 🙂 🙂 Iar eu m am topit toata, ca nu mai primisem complimente. Cred ca aveam 29 de ani cand ne am cunoscut. Apoi, la prima intalnire, era vara, m a privit de la departare cum vin inspre el, cu picioarele goale prin Bucuresti si cu pantofiorii intr o mana. Cred ca ala a fost momentul 🙂

Asa ca eu asociez mersul in picioarele goale in primul rand cu copilaria la tara, in Baragan, cu libertatea si cu dragostea si optimismul. Azi nu mai scriu de partile neplacute ale internarii in spital, o lasam asa cel putin pana diseara. Si daca stati la curte si va simtiti sufocati, apasati, faceti un pic de earthing. E COOL (adica rece 🙂 )

Written by bratu

February 10th, 2020 at 12:52 pm

Day 7

without comments

Azi a fost despre copii. A venit Harun si un fluviu fierbinte de dragoste mi a invaluit inima.

Chiar dupa ce a plecat, a venit familia “doamnei cu imbratisarile”. Un baietel de patru ani, o fetita mijlocie si cea de 14 ani. Tenul alb si ochii negri, migdalati ca ai lui Harun. Va jur ca m am topit. Imi venea sa i strang pe toti in brate si sa le spun ca ii iubesc. Azi am depasit norma la imbratisari, cu mama lor 😀

Mami cu cercei si mustacioara
Harun, autoportret
Mami as a hotdog
Mami to the toilet
Mami in masinuta
Mami-tort, cineva sufla in lumanari

Din pacate acum cateva ore zenul sectiei s a dus pe apa sambetei, dupa o saptamana de liniste frumoasa a venit aceasta dna foarte agresiva, fizic, verbal, psihic. Te priveste cu ochi demonici si te intimideaza (in timp ce scoate pe gura numai porcarii). Inca nu stiu cum sa gestionez situatia, ca nu mi sta in fire sa ma retrag cu capul plecat. Mi am propus fie sa incerc sa o domin subtil, fie sa ii ofer empatie si sa sper ca isi schimba atitudinea. Dar e greu de facut, pt ca nu vorbim de persoane “normale” ci de persoane cu probleme psihice, care sint imprevizibile si haotice. Nici macar personalul care a vazut multe n a reusit sa o tempereze. And I need my daily smoke, dar obiceiul imi e adanc perturbat de aceasta persoana invaziva si agresiva.

Despre tratament… Fingers crossed caci as incepe de marti. Noapte buna!

Written by bratu

February 9th, 2020 at 10:37 pm