Cum mi s-a stricat laptopul si computerul mi-e la biro, scriu de la un laptop imprumutat.

Pentru somn, dupa cum povesteam, am inceput sa iau niste pastilute mai ciudate – in sensul ca nu le-am citit inca prospectul decat pe internet, ceea ce, din nou, este total atipic pentru mine, the freak control.

Dar scriu despre el pentru ca ma bucura ceva: desi dorm cu el doar trei ore, si simt deja ca ma repet, restul orelor petrecute in pat le petrec ca in vechile timpuri: rostogolindu-ma de pe o parte pe alta, numarand oi (nu bani), atipind pentru cateva minute si trezindu-ma iar, zvarcolindu-ma disperata pana la urmatoarele minute de adormire.

Dar guess what!!! Macar visez din nou! Asta e vestea mea cea minunata. Noaptea trecuta am visat ca eram intr-o casa mare, cu tot felul de lighioane dragute si prietenoase, si niste oameni, dar nu mai stiu cine erau, pentru ca in ultimele doua saptamani am intalnit zeci de oameni, cel putin osutacincizeci, si probabil visarea s-a hranit cu chipurile unora dintre ei, dupa cum spun studiile despre vise.

Si era noapte si la un moment dat o bestie a vrut sa intre peste noi in casa. Visul asta l-am avut in trecut de multe ori, dar bestia era urs, si nu tigru, ca in visul acesta. O singura data a fost leu, si a fost cea mai inspaimantatoare experienta cu putinta.

Tigrisorul bagase deci spaima in noi toti,  si lighioanele dragute din casa acum ni se pareau periculoase, pentru ca fiecare blanita de sub vreun pat sau scara ni se parea a fi a monstrului tigru. Pana la urma tigrul adevarat chiar si-a facut aparitia, noi am sarit sa inchidem si sa astupam toate usile, ferestrele si caile de acces catre interior dar, fireste, nu am reusit. Ma rog, visul asta chiar e la indigo cu cele cu ursi si leu. Aproape ca n-a fost o noutate. Nu stiu insa ce reprezinta, pana la urma constat ca n-am descifrat nimic din visele mele, motiv pentru care ma incearca gandul sa caut un specialist… Cand voi avea averi pe mana, fireste.

Deci noutatea noutatilor este ca visez. Chiar daca visez urat, macar se intampla ceva familiar 🙂

Alte vesti? Sint obosita moarta pentru ca, dupa cum am promis, efectiv nu m-am oprit. Am muncit incontinuu. Incontinuu. Incontinuu. Si am atatea proiecte restante si proiecte de viitor incat nu pot decat sa iau doua lingurite cu catina si miere in fiecare dimineata pe stomacul gol si sa sper ca asta imi va mentine bateriile incarcate 🙂

Trebuie mentionat ca nu suport nici catina, nici mierea, dar vad ca dau dovada de o vointa de neclintit. Dar nu e doar atat – primul borcan a fost gratis si a fost din partea Ruxandrei, fiinta minunata care face parte din trio-ul care mi-a salvat (deocamdata) viata. Ruxa este cea cu care fac kinetoterapie, cea mai frumoasa si minunata fiinta, cea mai empatica si cea mai draga.

Ne balacim ca doua ratuste – ce-i drept, in ultimul timp, mai rarut, pentru ca n-am mai avut timp sa ajung la ea – fac cate 80 de minute pana acolo, 80 la dus si 80 la intors, plus doua ore petrecute acolo. La cat s-a “scumpit” timpul…. Insa astept fiecare revedere cu nerabdare.

Inca n-am apucat sa merg sa vad care-i treaba si cu abonamentul la sala, probabil ca in aproximativ trei saptamani, cand ma mai eliberez.

Am inceput si investigatiile medicale – analize de sange etc si sper ca pana la sfarsitul anului sa fiu din nou Mirisor zglobiu. Poate unul atat de zglobiu cum n-am fost niciodata.

Sa va povestesc de activitatea din maternitate? Nu stiu daca sinteti curiosi si nici daca, iar, are rost sa zic hop pana pasesc pe pamanturi mai sigure. Dar cum pe facebook am scris o gramada – sinteti bineveniti sa ne imprietenim si acolo, ca sa nu scriu de zece ori aceleasi lcururi – probabil ca pot sa pun si aici in doua-trei cuvinte.

Deci treaba mea la maternitate este sa gadil bebelusii, sa le studiez fatzucile, sa-i gadil, iar sa-i studiez, si sa rad de ei in hohote.

Dupa care ma duc la mine in birou (desi in curand va fi un birou comun, open space, si n-o sa mai am intimitate) si lucrez la ale mele proiecte personale.

Voila! Tocmai am terminat o nunta fotografiata acum 6 saptamani. De fapt asta e si termenul maxim anuntat, dar nu mi s-a mai intamplat (decat o data) sa dureze atat de mult. Pe de alta parte, niciodata nu m-am mai simtit chiar atat de rau ca anul asta, in care am fost in intregime nefunctionala. Deci, sa recuperam.

Va las linkul cu copiii cei frumosi si-mi spuneti daca va place.  Oricum, ca de obicei, blogul, siteul, pagina de nunti si viitoarea pagina cu copii – toate sint in lucru, pentru ca asta-i viata, trebuie sa incep sa castig bani, ca si ceilalti oameni maturi de varsta mea. Degeaba m-am dat eu copilita lipsita de griji si fara nevoie de bani – adevarul e ca nefiind de geniu, trebuie sa ma raportez macar temporar la normalitatea altora.

Cuplul Diana si Mihai

Hai ca e haioasa rau galeria, ma binedispune incredibil. Pe voi? Despre ce sa vorbim data viitoare? Ma gandeam sa abordez subiectul prostitutie. Pro, contra? Si stiti bine ca nu ma refer la sex. Ci la viata. L pretul ei.

V-m pupat si m-am culcat. Sa visati frumos!