Miri Bratu

Scriu şi fotografiez. În restul timpului mă ocup cu treburi serioase.

Wake up!

without comments

Nu stiu de unde sa incep sau cu ce, ca iar a trecut o eternitate, bai, jurnalule. As vrea sa inveti sa te scrii singur, din spuma marii si din gandurile mele obsesive.

In ultima vreme am avut ocazia sa observ, de la mica distanta, existentele toxice ale oamenilor care se hranesc doar cu emotii negative. E un carusel de neimaginat. Nu pot sa cred ca am trait candva asa si ca ele ma motivau sa exist.

Fireste, exista si reversul medaliei – traind linistit, i have no motivation at all. Adica am multe de pierdut pentru ca se interpreteaza ca o lipsa a interesului fata de orice. Which is not true, but na, nici nu ma mai zbat sa demonstrez. Sint undeva pe un nor, plutind. Nu mai vreau sa ma ranesc. Sau sa ma hranesc. Cu chestii negative de orice fel. I’m zen.

Aparent. Subconstientul se manifesta la maximum, visele sint sacaitoare, pline, multe, temele repetitive. Consumul emotinal din ele e puternic, din punct de vedere vizual sint spectaculoase, ai vrea sa le ai. E un amestec ciudat. Vad lucruri nevazute vreodata sau nevazute cu anii, dar starile si actiunile sint aceleasi.

Pe unul singur mi-l amintesc distinct – pentru ca nu s-a-ncadrat in tema – am visat ca imi dadeam doctoratul or something… cu invatatoarea din generala… :) …. si nu invatasem nimic. Mi-au picat doua subiecte, o biografie a unui Kuto-nu-stiu-cum, si expunerea si explicarea nu stiu carei teme filozofice/teoreme/ i really can’t remember. Pentru ca nu stiam nimic, am inceput sa citesc despre Kuto asta, daca asa il cheama. Tot ce am retinut e ca avea doi ucenici care se sincronizau perfect, la fiecare miscare sau gand. Si aici am in minte imaginile lui Ch.Ch. cu painicile si furculitele, nu stiu de ce, ca ar trebui sa ma gandesc la ceasuri elvetiene.

Nu stiu cu ce se ocupa Kuto. Cred ca era fizician. Cand m-am trezit l-am cautat repede pe wikipedia, era un nume kenian si unul era maratonist celebru, celalalt un politician. Cred ca am ratat niste carti misto, cartile din vis. Imi placea sa citesc dar a trebuit sa ma trezesc.

A! later edit, titlul tezei sustinute de o colega de-a mea se intitula “Pacientul Kuto”.

Si mai later edit, titlul tezei se intitula! atat!!! mother fucker.

Written by bratu

May 6th, 2016 at 12:31 pm

Posted in Jurnal,Vise

Leave a Reply