Despre case, altfel decît în vis
Ce chestie, de ieri, gata, nu mai am casă pe Temișana (și cămin nu-mi mai era de mult) și azi ce-mi apare în blogroll, sau nu știu cum se cheamă rubrica asta din maruntaiele blogului la care am acces după loghin – deși articolele sînt atît de vechi, să-mi apară taman astăzi (unu și doi).
Și mii și mii de ale concidențe la fel care parcă îmi întăresc credința că trecutul nu trebuie să-l uiți, trecutului nu trebuie să i te-mpotrivești, trebuie doar să-l retrăiești cu plăcere de fiecare dată cînd ți se ivește în cale. Cum zic, bine, rău?
Păi, mi se pare normal. Ce sens ar mai avea să-ţi păstrezi adresa din Temişana, acum că Fabio Pizza de pe Popa Tatu s-a închis? Viaţa nu mai are niciun sens…
A.
26 Feb 12 at 16:04
Habar n-aveam că exista o pizzerie pe Popa Tatu (aș fi devorat-o). Știu că era un club, ceva, dar eu nu intru în astfel de locuri. Mă simt în largul meu doar la farmacie
bratu
26 Feb 12 at 18:22